Lucian Tilea are solutii de salvarea fotbalului brailean.

Aici era o groapa de gunoi, de aici am pornit, Lucian Tilea este singurul care m-a ajutat real sa nu moara povestea in care cred si in care am investit viata si toti banii.- spunea Laurentiu Calu managerul echipei de pitici Luceafarul

Echipa chiar are rezultate, aducem victorii si parintii se bucura alaturi de copiii lor care nu au copilarie si joaca la singe, ca niste oameni mari iar fazele sunt de aceeasi spectaculozitate.

Luceafarul Braila nu este insa Dacia Braila care se zbate pe ultimul loc, inghite bani si ineaca sportul brailean.

Sportivii au salarii mici si nu au nici motivatie si nici asigurare, cine sa isi rupa picioarele pentru 5 milioane?

Cupa cistigata de micuti este un prilej de mindrie pentru fiecare dintre cei care sustin echipa, atit cei mici cit si cei mari

Primarul batrin nu a fost interesat, dupa cum nu a fost interesat nici de soarta stadionului municipal, al 4lea din tara considerind capacitatea, stadionul moare ca si echipa de fotbal, banii se topesc miraculos si rezultatele sunt acoperite cu ridicaririle din umeri ale acelorasi persoane care au stiut sa ingroape sportul brailean in uitare si abandon.

Pista de atletism este in paragina dar nimanui nu ii pasa!

Pe fosta groapa de gunoi a fost montat unul dintre cele mai moderne terenuri de fotbal artificiale, copii care promit sunt sustinuti de parinti si de club, de grupul de initiativa condus de viceprimarul Lucian Tilea.

Niciun ban de la centru, niciun ajutor de la primarul batrin, niciun viitor de la cei care rinjesc in afisele lor electorale lucioase.

Ei promit sa ia, nu sa dea!

Pentru oameni? Pentru oras?

Tilea sustine cauza piticilor fotbalisti pentru ca ei sunt viitorul.
Daca rezultate exista cu o echipa de copii care reprezinta totusi viitorul fotbalului brailean, acelasi gen de demers poate revigora si stadionul municipal, fotbalul si sportul brailean care este in descompunere.

'Daca merge metoda mea de succes la cei mici, de ce sa nu mearga si la cei mari?' - se intreaba Lucian Tilea.
Chiar? de ce nu?